Dezamăgire cu re-meditare

Cam pe când credeam c?, pe ici pe colo, se mai i?e?te câte un "om de afaceri" cu capul între urechi ?i nu în bud?, tocmai atunci iese din el vârcolacul hidos al unei prostii sor? cu le?inul. Tocmai atunci î?i vomeaz? scursura latent?, pân? mai ieri împachetat? în staniolul unei personalit??i cu costum de snob ?i parvenit redus. Când începi s? speri, atunci prime?ti un ?pi? în coaie de te doare abia în moalele capului…

Nu?’ cum se face, dar parc? to?i oamenii de afaceri (sau m?car majoritatea) sunt ni?te ??rani care "s-au ajuns", moment în care restul nu c? "sunt ceilal?i", dar sunt ni?te luz?ri, ni?te fraieri, care nu merit? nici s?-i s?rute picioarele alea de afacerist agramat.
Îmbuiba?i pe care lumea normal? nu poate s?-i mai încap? au, interesant, preten?ia c? merit? un respect deosebit pentru cele patru clase f?cute la f?r? frecven??, consider? c? pot privi pe oricine cu superioritate, c? pot s? taie ?i s? spânzure în lumea imaginar? pe care ?i-au creat-o singuri, în care se cred regi ?i acolo unde nu are acces cineva care nu-?i dore?te decât s? aib? un dialog civilizat, unde nu are acces cineva care e sim?it ca poten?ial pericol ce poate ?tirbi ciobul de autoritate al "afaceristuli".
Afaceristul… o abera?ie a economiei de pia?? prost aplicate, un balon de s?pun care te ia cu sincroane de c?cat, texte ca-n telenovele sperând c? "restu"-i cred ca pro?tii…
Mar? la gunoi, analfabe?ilor! L?sa?i-ne-n pace! Pieri?i! Muri?i!

Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X