Romanelia

Articol publicat in: Mass-media


Cel pu?in la nivelul la care las? s? se vad?, piciorul de plai, gura de rai devine din ce în ce o mai mare vr?jeal?, acel „land of choice”… adic? un loc în care ai alege s? tr?ie?ti doar dac? ai tendin?e masochiste. Iar dac? manelismul s-a instituit ini?ial ca un curent muzical, el pare s? devin? din ce în ce mai mult un model comportamental; o variant? searb?d? a unei umanit??i care se stinge în neantul uit?rii dureroase de sine.
Am participat la o campanie de con?tientizare a – printre altele – importan?ei men?inerii apei curate. A?a ?i? Oamenii luau flutura?ii, se uitau lung la ei ?i, în cel mai bun caz, îi puneau în buzunar c?, vorba unui vecin mai în vârst?, „îs numa buni de pus pe fundu’ la g?leat?”. Al?ii asociau ac?iunea politic, refuzând pliantele. Indiferen?a poate duce cu gândul c? lumea s-a obi?nuit s? tr?iasc? înconjurat? de gunoaie. Fals. Pentru c? un gunoi în ap? nu are cum s? fie ceva cu care tr?ie?ti. Din p?cate un gunoi într-o ap? te poate l?sa indiferent atunci când problemele pe care le ai sunt mult mai mari decât sentimentul de nelini?te pe care ?i-l treze?te un gunoi într-o ap?. ?i aici e problema: în zona în care indiferen?a poate fi una dintre premisele, dac? nu chiar un factor important al extinc?iei.
La televizor cineva amintea de perioada imediat urm?toare Revolu?iei din România, când un reporter francez, constatând o anumit? stare de neajuns material (cauzat?, eventual, de salarii mici ) existent? la nivelul ??rii, întreba oamenii pe strad? ce o s? fac? dac? situa?ia se va înr?ut??i. R?spunsurile aveau, fiecare, câte un procent mai mic sau mai mare de infrac?ionalitate: o s? fur, o s? dau în cap, o s? ajung s? fac ceva necugetat. Stupefac?ia reporterului a fost aceea c? nici m?car un cet??ean nu a r?spuns c? va munci mai mult, pentru a câ?tiga mai mult ?i, astfel, s? acopere neajunsurile materiale cu care se confrunt?.
„Când omul n-are ce s? pun?-n farfurie / Îl doare fix în p**? unde-arunc? o hârtie” spuneau ni?te versuri din piesa „la ni?te b?ie?i”. ?i se pare c? aveau dreptate. Nu are omul chef de flutura?i care îl îndeamn? s? ?in? apa curat?, atâta timp cât flutura?ii nu pot fi g?ti?i ?i pu?i ca sandwich în ghiozdan la ?la micu’. Între timp, aceea?i plac? uzat? a bun?st?rii f?r? ?coal? bântuie min?ile necoapte ale majorit??ii tinerilor care aleg modele eronate, ceea ce ?i explic? rata covâr?itoare de insucces lamentabil a personalit??ii ?i caracterului multora dintre ei.
La o întâlnire a oamenilor de afaceri cu reprezentan?i ai unei agen?ii – cu nume stufos – gata s? le dea bani pentru afaceri cu anumite condi?ii, nemul?umirile micilor întreprinz?tori au r?s?rit ca ciupercile adev?rului dup? ploaia de declara?ii anoste ?i ciclice ale unor guvernan?i. Pertinente ?i de bun sim?, nemul?umirile i-au dat gol „printre craci” unui director care s-a nimerit s? fie omul nepotrivit la locul tocmai potrivit pentru ca întreprinz?torii, sufoca?i de administra?ia central?, s? î?i manifeste nemul?umirile fa?? de o guvernare care sfarm? sub bocancul mânjit de taxe obrazul spiritului de ini?iativ?. Reamintind un aspect de la acea întâlnire, un întreprinz?tor îndrept??it a primi de la UE 3 milioane de euro (cât era valoarea în lei, convertit?, a proiectului s?u), afl? c? la data la care România prime?te banii în euro cursul e mai mare, banii sunt schimba?i, dar el prime?te valoarea în lei, la cursul vechi, mai mic, urmând ca diferen?a s? se piard?, s? se evapore. Dar ea nu s-a evaporat… Mereu apar SUV-uri noi pe ?oselele Romaneliei, mereu câte o pa?achin? beh?ind? scoate un CD cu sunete de-n??rcat copiii ?i ajunge mare div? pe la televiziunile în care goana dup? audien?? umple de flegme bunul sim?. Mereu apar celebri anonimi la costume pe la televizor ?i sus?in cu o înver?unare tembel? minciuni vizibile pân? ?i în felul în care se exprim?. Adev?ra?i sectan?i practican?i ai unor ideologii inimaginabile, te privesc în ochi ?i te mint cu senin?tatea unui cer de cristal scump cum c? doar ?i se pare c? o duci r?u, când tu vezi cu ochii t?i, în viitor, cum vin creditorii ?i te execut? silit în timp ce stomacul ?i se lipe?te, din ce în ce mai mult, de spate.
Dac? se ?tie c? religia are menirea de a-?i construi un caracter nep?tat, se mai ?tie ?i c? foamea e cel mai bun buc?tar. Iar foamea bate religia pentru c?, dac? religia î?i spune s? întorci ?i cel?lalt obraz, foamea te scoate în strad?. ?i pe când protestezi din suflet ?i cinstit în fa?a unor factori de decizie promova?i de maneli?ti, auzi a?a, ca o voce de demult care str?bate vuietul protestatarilor, cum acei factori de decizie vorbesc precum maneli?tii care le-au cântat succesul „împotriva lu’ du?manii lor politici”. Atin?i de cancerul unor societ??i insuficient dezvoltate, guvernan?ii se identific? din ce în ce mai mult cu cei care i-au promovat. Î?i vine s? te pr?bu?e?ti în tine, dar ?i-e foame ?i te temi c?, odat? ajuns jos, s-ar putea s? nu te mai ridici. Acum nu mai conteaz? c? apele sunt murdare când, vezi bine, oricum gunoaiele te înconjoar? oriunde ai fi ?i orice ai face. Sunt din ce în ce mai multe. Atunci te mai ag??i de ultima speran?? înfiripat? într-o lume care se pr?bu?e?te în haos: cine a ridicat maneaua, de manea va pieri.

(Publicat în Ziarul 21, nr. 12(305) din 22 martie 2010 )


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X