Poezia

Articol publicat in: Mass-media


Din fericire, cāteodat? mai ai ocazia s? dai o fug?, fie ?i īn interes de serviciu, la cāte-o sindrofie unde s? īntālne?ti acei oameni despre care aproape c? ai uitat. Oameni despre care mai-mai c? ai ajuns s? fii tentat s? crezi c? nu mai exist?. Suflete care credeai c? au dezertat dintr-o lume mult prea murdar? de nimicuri importante care se īnghesuie s? ī?i guverneze spa?iul intim cu atāta īndārjire, īncāt te sufoc? īncepānd din cap.
Tumori fl?mānde pe creier (hot?rāte s?-?i ia prad? gāndurile), imaginile de fiecare zi se suprapun frenetic peste locul acela unde ?tiai c?, odat?, ī?i era sufletul. „Unde ī?i ?in oamenii r?i gāndurile bune, care le-au murit?”, se īntreba Iorga. Sunt dincolo, īn spatele imaginilor care, mereu altele ?i altele, nici m?car nu ī?i mai g?sesc o f?rām? de clip? īn care s? poat? r?māne acelea?i.
Palele de trecut sublim nici nu mai au loc s? adie. Nu mai au obraz pe care s?-l māngāie ca un vānt cald dintr-o dup-amiaz? de var?. Pentru c? obrazul nu mai simte. Iar frunzele, printre care priveai lumina soarelui care inunda ochii cu bucurie, nu mai sunt.
Basmele spuse īn serile īn care, privind cerul senin, aveai convingerea c? fiecare stea ?i se cuvine, au r?t?cit prin?ii ?i prin?esele cu p?rul de aur departe, īn alte pove?ti pe care nu le mai īn?elegi. Īn noapte nu mai chicote?te nimeni īn cel?lalt p?tu?, deoarece casa bunicii e demult praf de stele r?t?cite dincolo de uitare.
Ochi blajini r?t?ci?i īn prezent te privesc de peste tot ca o rug? f?r? speran?? īn timp ce, ca o p?rere, sclipe?te īn ei floarea vārstei pe care au tr?it-o cāndva. Ai vrea s? te arunci īn iarb? a ru?ine ?i neputin?? cānd sim?i acei ochi aproape resemna?i v?zānd f?r? s? se uite cum plinul din tine se umple cu un gol pustiu.
Molima te cuprinde. Abia mai respiri. Vezi cu ochii min?ii c? ?ansele sunt din ce īn ce mai mici. Nu vrei, dar e?ti preg?tit s? cazi īn abis. Īnchizi ochii ?i auzi c? e din ce īn ce mai mult? lini?te ?i din ce īn ce mai īntuneric. Vrei s? mai arunci o ultim? privire de bun venit locului pe care īn?elegi c? īl p?r?se?ti. Deschizi u?or ochii ?i sim?i cum printre gene ?i se strecoar? c?ldura focului din sob?, a?a cum razele de soare se jucau vara, printre frunze, inundāndu-?i ochii. Clipe?ti obosit ?i vocea bunicii se aude din ce īn ce mai clar spunānd povestea preferat?. O pal? de vānt cald ī?i adie obrazul ?i ?tii c? acela e locul īn care vrei s? fii. Īn lumea pe care o credeai pierdut?, acolo unde sufletele oamenilor radiaz?; īn lumea īn care nu te sim?i singur ?i unde vezi c? cei care treceau alt?dat? tri?ti ?i ano?ti pe lāng? tine, lumineaz?. Ei luminau dintotdeauna, dar nu ai avut timp s?-i vezi. Erai prea gr?bit ?i prea preocupat de lipsa de sine ca s? vezi plinul celorlal?i ?i, prin ei, plinul din tine. Un plin care n-a disp?rut niciodat?, care a fost dintotdeauna acolo. Doar c?, īntre timp, erai preocupat s? prive?ti īn alt? parte, c?utāndu-te oriunde altundeva, numai īn tine nu.
Creatorul nu-?i p?r?se?te crea?ia. “Se vor scula mul?i prooroci mincino?i, ?i vor īn?ela pe mul?i”. (Mat 24:11) “Mul?i īi vor urma īn destr?b?l?rile lor. ?i, din pricina lor, calea adev?rului va fi vorbit? de r?u”. (2Pe 2:2) “?i am?gea pe locuitorii p?mīntului prin semnele, pe cari i se d?duse s? le fac? īn fa?a fiarei. Ea a zis locuitorilor p?mīntului s? fac? o icoan? fiarei, care avea rana de sabie ?i tr?ia”. (Ap 13:14) “Īn l?comia lor vor c?uta ca, prin cuvīnt?ri īn?el?toare, s? aib? un cī?tig dela voi. Dar osīnda īi pa?te de mult? vreme, ?i pierzarea lor nu dormiteaz?”. (2Pe 2:3)

(Publicat īn Ziarul 21, nr. 17(309) din 26 aprilie 2010)


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X