Înainte

Articol publicat in: Mass-media


Când vezi bine c? te afli pe buza pr?pastiei, parc? abia atunci ceva din tine te face s? î?i dore?ti din ce în ce mai tare s? te ajute cineva s? faci un pas înainte. Ajungi la disperare când vezi c? nu mai sunt ?anse s? apar? cineva care s? te scoat? din neputin?a de a merge mai departe. Apoi, brusc, î?i aduci aminte c? e democra?ie ?i începi s? î?i strigi ajutorul cu ?tampila, c? de-aia au murit unii la Revolu?ie, ca s? î?i fie respectat dreptul de a fi masochist!
Speriat ca de dracu’ c? baciul Dâmbovi?ean ar putea pune basca în cap Miori?ei, ?i-ai mânat turma de speran?e spre a da crezare baciului Marinar ?i ai mers pe vâsla lui, uitând cu totul c?, sub aceea?i basc?, pe care acum o acuza, dar mascat? pe-atunci de faldurile portocalii aruncate în ochi pe post de „interesul pentru ?ar? o cere”, cei doi ciobani f?ceau dragoste prin Guvern, de mân?, cârmuind haotic ?ara înspre criza ce mijea din dep?rtare precum ghe?arul de care pân? ?i Titanicul s-a dat cu capul de ceasul mor?ii. Atunci ai uitat. Acum?
Ca într-un proces de anamnez? prost aplicat? nici m?car nu în?elegi s? î?i aduci aminte ce ?i se întâmpl?. Doar vezi c? nu ?i se întâmpl? ce ?i s-a promis c? ?i se va întâmpla. Eu zic c?-i bine, nu? Sau da? P?i ia s? vedem!
Baciul Marinar (sau s?-i zicem „cioban”? – c?, semantic, cam tot aia e), vorbea de criz? ca de Fata Morgana iar pe FMI îl vedea pierdut, peste ocean, în treaba lui. ?i pe când tu credeai cum î?i f?cea baciul cu ochiul (cu oricare din ei, de?i nu-i acela?i lucru), situa?ia se schimb? ca la alba-neagra ?i uite cum avem nevoie de o centur? de siguran??, o vr?jeal?, acolo, care s? prosteasc? (po)pulimea, un ham pe care s? ni-l tragem pe noi ca, în caz de accident, s? nu murim din prima, ci s? ne mai chinuim un pic. Cum adic?? Ce accident?!? (Nu ?i-a picat fisa când trebuia, a?a-i?) Dac? nu e criz?, de ce s? ne lovim? ?i uite cum, dac? nu ?i-a picat fisa atunci, m?car ?i-a picat acum. În mân?. Pe post de salar. Sau pensie.
Când baciul ?i-a spus de centur?, nu te-ai prins c?-i loc de accident. ?i v?zând ciobanul c? turma-i tot ca oile, proast?, a mânat-o cu c??elul, care asigura mioarele c? pe piciorul de plai nu-i caz de mic?orare a veniturilor ?i c? dup? dealul alegerilor e o paji?te verde, frumoas?, dar c? musai turma trebuie condus? de acela?i cioban. Deh, concep?ie de ?menar: dac? dai de-un prost, parc?-i ?i p?cat de la Dumnezeu s? nu-l fraiere?ti. ?i turma a pus botul. În iarb?! (Doar nu se vede cât de mul?i au dat-o pe etno-botanice?). ?i, ba?ca (deci „ba?ca”, nu „basca”), a mai zis ?i c? prora a deviat de la izbirea cu criza ?i c? pericolul e aproape trecut (pentru cei care nu ?tiau treburi de cultur? general? de pe valurile vie?ii, baciul Marinar p?rea s? le spun?, indirect, c? prora-i mai în fa?? ?i pupa-m-ai în fund). Turma iar a crezut! Iar basca a venit abia apoi, când a fost cazul. ?i oricât ar fi zis Gu?? doine de alegeri pe la televiziunile de maneli?ti, ?i oricât ar fi schimbat baciul scaunul tv cu Cioac? ?i Magda Ciumac , parc? mai era nevoie de un ac de siguran?? atârnat la rever: a?a se întâmpl? c? ?i-a l?sat mâna s? cad? pe Biblie. Mare domn! Deci cum s? nu-l cread? oile, c? doar era baciul lor? Dar ?i berbecii!
Aproape de noaptea din vârful dealului, cei doi ciobani finali?ti aveau emo?ii. În timp ce unul ?op?ia ca mutulic?, cel?lalt, mult mai sigur pe sine ?i mult mai evoluat pe scara manelelor care l-au promovat, se îndep?rta cu pa?i adânci în noaptea dinaintea zilei de mâine constatatând sec, r?zboinic: „I-am ciuruit!”. ?i iar nu te-ai prins când î?i spunea în fa?? c? el era în r?zboi cu ceilal?i! Cine sunt ceilal?i?! Uit?-te-n oglind?!
Acum, când s-a urcat în picioare pe ?ar? ?i oile pasc lini?tite în lesa FMI-ului, baciul poate scruta fondurile stânei din ce pozi?ie vrea ?i poate doini dup? cum îi ?ade clopul. Iar când turma se face c? nu în?elege, trimite c??elul s? întoarc? oile înspre cum doine?te el. Chiar dac? doine?te fals ?i oile se prind. Când vine FMI-ul ?i zice c? el n-a pus sârm? ghimpat? pe les?, iar iese c??elul la dres zerul ?i la dat din gard în gard, de?i turma vede bine c? paji?tea promis? nu-i decât p?mânt sterp cu iarb? uscat?. Câ?iva din turm? par s? se fi prins c? ei sunt, de fapt, cei ciurui?i ?i au început s? beh?ie la c??el ?i la cioban cu gurile lor de rai ce începuser? s? put? a carii de la atâta bine promis. ?i par se fi prins ?i c? înainte au gre?it când au decis s? mearg? înainte tot a?a, ca oile, dup? acela?i p?stor. Dar deja sunt în les? ?i noua Miori?? url? dup? un punct culminant. Pân? una-alta, îns?, hai s? nu uit?m vorba aia care zice c? dac? ?i-a pl?cut s? dai din c(i)ur, acum taci ?i leag?n?!

(Publicat în Ziarul 21, nr. 21(313) din 24 mai 2010)


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X