Aug 6 2009

Mama. De bătaie…

Nici nu ieşisem bine din casa scării de la bloc, că şi auzeam un copil de vreo patru-cinci ani care nu voia să o urmeze pe o doamnă (cel mai probabil mama lui) care îl lua cumva de la joacă să îl ducă acasă. Păreau să fie de etnie rromă, dar asta nu cred că avea nicio legătură cu limbajul semi-suburban folosit de ambii, fiecare după puteri.
Mama îl tot striga, îl ameninţa cu bătaia în timp ce îl lovea peste spate că “treci odată nu mă fă să trag de tine!”, îl împingea, copilul plângea şi tot nu se prea lăsa dus.
Pe cer norii erau negri, ameninţând să plouă, iar soarele asfinţise demult, semn că la ţară ciurda sosise demult în sat şi bălegase asfaltul. Şi la oraş se mai întâmplă, doar că în cazul ăsta se bălega limba română: mama, văzând că în urma insistenţelor ei de pe spatele copilului pruncul nu vrea nicicum, o luă înainte pe aleea din faţa blocului, ameninţându-l cum numai o mamă poate şti: “Atunci du-te dracului, că aici te las să te calce maşina!”. Copilul, atâta cât putea el s-o rupă pe româneşte la o vârstă la care alţii spun poezii la serbare, s-a arătat foarte indignat de ameninţarea pe care a auzit-o şi cum cea mai bună apărare-i atacul, s-a gândit – cu lacrimile şiroindu-i pe obrăjorii îmbujoraţi de plâns şi cu sufletul sfârtecat de suferinţă şi suspine – să i-o-ntoarcă mamei, secătuit de setea răzbunării, cu aceeaşi monedă: “Ba pă tine să te calcă!”.
Io zic că-i decent…
  • Share/Bookmark

Iun 4 2009

Alergătorul

Deh, ideea e că am apucat să îi promit lui Cornel că "îl pun pe net"… Am glumit, desigur.
Dar parcă prea multă nedreptate în felul în care e tratat, ocolit şi, uneori, chiar ridiculizat, cu atât mai mult cu cât el pare a fi omul care îşi cunoaşte limitele şi doar face ceea ce ştie el cel mai bine: aleargă.
  • Share/Bookmark

Mai 21 2009

Ce-i cu canaliile?

Motto:
Pentru că e campanie electorală am considerat nu că nu ar fi frumos, dar chiar ar fi cinstit să nu ne aruncăm cu capul înainte în a face politică. Cel mult, să smulgem câte un zâmbet… Dacă, totuşi, cineva nu se poate abţine şi îşi propune să rânjească snob şi scrâşnind din dinţi, nu putem opri pe nimeni, cu atât mai mult cu cât ştiu ei de ce, dar nouă nu ne-ar spune în ruptul capului.
 
Să trecem la chestii mai serioase: un frumos poster colorat la repezeală, înfăţişează un rând de candidaţi care se vor europarlamentari, plus Vadim şi Becali de mânuţă ca la serbarea la care aştepţi coroniţa.
Plus un mesaj cel mult stupid: "Vreţi să scăpăm de canalii, votaţi Vadim şi Becali!".
 
 
 
Şi să începem cu ceva soft: deci "canalii" rimează cu "Becali"? Şi asta încă n-a dat de gândit nimănui? Nici măcar suporterilor Stelei care, ca să se dea literaţi  şi să respecte rima ar fi scris "Becalii", dacă l-ar fi scris prima dată? Suspect!
Merge şi ceva hard? Ete: noi ne uităm la poster, Vadim şi Becali se uită la noi; de pe poster. Ceea ce citim noi, e ceea ce ne-ar spune ei. Dacă sunt aleşi, merg din România în Parlamentul european. Şi acum să recitim mesajul lor: "Vreţi să scăpăm de canalii? Votaţi Vadim şi Becali!". Adică se pune problema să scape ei (ni se adresează folosind persoana întâi, plural). Deci dacă îi votăm şi pleacă în europarlamentul ăla, înseamnă că ei scapă de canaliile de noi.
Ce să zic… Mulţumim, şi dvs. la fel!…
  • Share/Bookmark

Mai 20 2009

Văzute de străin

Ca să vezi ce chestie! Azi, în timp ce pozam ceva prin oraş (prin Turda), vine un "nene" la mine şi mă întreabă: "Auzi, băiete, eşti din Turda?". "Da" zic eu. "No, atunci dă-i pace" replică el dând cu mâna în jos, oarecum a lehamite. "Dar, de ce?" întreb eu, "Păi avem nişte lebede aşe de frumoase, mai sus, în faţă la teatru, să le filmaţi pă alea", explică el intenţia proprie de dezvoltare turistică a Turzii.
Cel puţin în gând, mi-am zis că nu puteam să dezamăgesc omul în intenţionalitatea sa, aşa că m-am îndreptat "mai sus", să văd ce poate vedea un străin (un străin de oraş, cel puţin) care vrea pur şi simplu să vadă proaspetele lebede. Consideraţi-vă, pentru o clipă, străini veniţi în oraş şi bucuraţi-vă de instantaneele de mai jos.

Acum, bucuraţi-vă că majoritatea străinilor de Turda vin în oraş cu maşini şi trec pe lângă "grupul statuar" cu viteza acceptabilă într-un sens giratoriu. Măcar bucuraţi-vă până cineva pune mâna şi face ceva, ca să nu mai sperăm că străini vor trece în viteză prin Turda.

  • Share/Bookmark

Mar 22 2009

Am cunoscuto!…

Nu merita să folosesc cratima în titlu. Aş fi stricat farmecul a tot ceea ce urmează. Dar să vă povestesc…
Era o seară friguroasă. De februarie. Întâmplarea mi-a purtat paşii spre ceea ce eu nu ştiam că avea să devină în scurt timp adevărata Mecca a devenirii mele spirituale: Kaufland. Am intrat cu emoţie, mi-am luat un coş şi am început să parcurg culoarele, unul după altul, raft după raft… Până am ajuns la standurile cu produsele de patru lei bucata. Acolo avea să se întâmple! Unul din standuri avea să îmi schimbe viaţa în acea seară.
Recunosc că nu am zărit-o din prima! Când am văzut-o, însă, pământul parcă s-a oprit în loc. Atomii înşişi stăteau şi se uitau înmărmuriţi la scrierea istoriei, sângele îmi inundase învolburat obrajii iar emoţia evidentă nu mai putea fi ascunsă. Am profitat că prietena mea era ocupată cu cumpărăturile şi m-am retras spre un colţ al standului. Am pus mâna pe ea, pe ambalajul ei. Am prins-o şi mă uitam la ea. Lung şi neîncrezător. Era în mâna mea, în faţa mea. Nu-mi puteam crede ochilor că totul era aievea. Aveam, în sfârşit, posibilitatea să o ating iar ea mă privea în ochi. Fremătând, mi-am scos aparatul foto, să imortalizez pentru posteritate întâlnirea noastră. Nu s-a opus. Nu a schiţat niciun gest. Doar mă privea nemişcată. Era, în faţa mea şi era exact aşa cum mi-am închipuit-o că arată în realitate: o adevărată „Fashion Girl”, toată din plastic, cu părul ei blond, cu ochii mici şi expresivi, subţirică, cu un zâmbet mereu gata să te lase fără replică, cu ţâţe de plastic (sau silicon?), cu o garderobă sau două mereu la îndemână şi cu bocanci de schimb la un kil bucata. Prins în mrejele întâlnirii noastre, abia dacă am auzit-o pe prietena mea: „Ce faci?”. I-am arătat-o şi ei. N-a recunoscut-o din prima. I-au trebuit câteva secunde să realizeze că în faţa noastră se afla chiar ea: Sexi Brăileanca!
 
  • Share/Bookmark

Feb 7 2009

Să nu-ţi faci cip cioplit!

Nici măcar cip-cirip, dar asta e o altă problemă. Fără a lua în deşert numele cip-ului, problema cu noile acte de identitate a fost întoarsă pe toate părţile s-a comentat şi s-a răscomentat despre numărul 666, despre pecetluire, despre ordine mondială, mansonerie şi câte şi mai câte. Şi ce s-a putut observa? Că, în general, atitudinile „contra” se conturau în jurul atragerii atenţiei asupra pericolului pecetluirii cu numărul Fiarei (inclusiv prin cip-uri implantate care au generat apariţia în jurul lor de ţesut cancerigen).
Bun! Adică naşpa, dar să trecem mai departe! Cum subiectul ăsta are, pe alocuri, tendinţa să se răsufle în mintea unora, vă supunem noi atenţiei o chestie similară interesantă: Asociaţia Pensionarilor din Turda a primit prin donaţie 19 Biblii pe care să le dea membrilor săi. Conform actului de donaţie, preţul unei Biblii este… este…. este… 66,6 lei. Adică 666 de mii de lei vechi! Ta-ta-naaaaam! Iar ca să râdeţi de să se rupă cămaşa de pe voi de plâns, donaţia a fost făcută de Organizaţia Creştină „Ecce Homo” din Cluj Napoca. Reluăm: o organizaţie creştină donează Biblii la preţul de 666 de mii de lei bucata. Acuma vedeţi de ce, pe lângă asta, faza cu actele de identitate „e mic copil”? Şi-atunci de unde începe Noua aia Ordine Mondială? De unde trebuie să începem să ne temem, dacă e caz de „la o adică”? Fără să dăm în spionită şi departe de a crea panică mai mult decât au creat alţii, ne reamintim că cea mai tare jmekerie a Diavolului e să convingă lumea că el nu există. Deci trebuie să ne uităm suspect oriunde nu vedem Diavolul pentru că tocmai acolo e? Nasol! Şi-atunci în cine să mai credem, în creştinul Becali care şi-a pus antrenor la echipă un domn poreclit „Fiara”?
Vedeţi ce greu e când vrei să scrii „de râs” şi-ţi iese „de plâns”?

Articolul poate fi citit şi cu un CLICK AICI.

  • Share/Bookmark

Sep 7 2008

Uraaa! (2)

Scuze, dar am fost prins cu altceva. Oricum, să te pişi pe tine de râs ce luzări! Şi dup-aia mai vin ANALiştii să explice cum că ce în formă erau ceilalţi, ce mulţi jucători ne-au lipsit, ce zi bună au avut ei şi ce zi proastă am avut noi… Vrăjeli!
Fotbaliştii şi pasta! În enşpe miliarde de partide internaţionale cu miză, pe când populaţia stătea cu sufletul la gură că "ai noştri" vor face ceva, vor întoarce rezultatul, NU SE ÎNTÂMPLA NIMIC! O lene, o putoare, o lentoare de nedescris. Exemplul perfect despre cum să te laşi pe tânjeală!
Băi, sunteţi nişte figuranţi, numai vedetismul e de voi, în timp ce adevăratele valori zac în altă parte. Dezinteres şi figuraţie… Să vă fie ruşine!
  • Share/Bookmark

Sep 6 2008

Uraaaa!

Promit că momentan mă distrez incomensurabil… La mine e sâmbătă, 6 septembrie, ora 21:53 şi, la Cluj, Lituania conduce România cu 1-0 la pauză.
Ce tare! Nu mai pot ce îmi vine să râd! Vai de ei fotbalişti!
Hai, că promit să revin după ce se termină şi a doua repriză. Ce de râs…
  • Share/Bookmark

Iul 1 2008

În casa asta el e găina!

Cum de la televizor afli ştirile importante pentru naţiune, iată o
ştire fără de care roţile istoriei s-ar fi oprit: Trăistariu s-a
însurat. Mă rog, a fost o chestie cu tot tacâmu: „Te iubesc”, „Vrei să
fii soţia mea?”, „Da.” plus stat în genunchi, valurile mării, nisip în
sandale şi – oare cum de? – cristale svarovschi (sau cum dreaq se
scrie, că n-am avut niciodată de-astea!). În fine, omu’ e însurat, e cu
familie, e la casa lui şi ei se iubesc. Dar cum ştim noi ce şi cum cu
vocea lui Trăistariu, oare când ei chiar se iubesc, cine face mai
subţire?
  • Share/Bookmark

Iul 1 2008

Spălare de creier?

Duminică după-masa un individ spăla o dubă roşie. Cum? Cu apă! Şi mai
cum? Cu pensula! Cuuum??? Cu PENSULA! Înţeleg că maşina avea praf pe ea
şi probabil nu voia să-i forţeze vopseaua, dar să îţi speli maşina cu
pensula, ăsta chiar trebuie că e un nou trend. Şi, oare, dădea în două
straturi, să se acopere tot? În fine, acuma nu zic că, pentru
conformitate apa trebuia ţinută într-o găleată de lavabilă, dar un sfat
tot avem: având în vedere că pensula cam lasă urme de la păr, fie ar fi
fot bine să dea cu trafaletul, fie să tundă pensula cheală.
  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A